Поиск по этому блогу

Общее·количество·просмотров·страницы

пятница, 10 июля 2009 г.

Bumerangul fermecat

Ar fi trebui sa scriu despre prima etapa din DN si despre isprava "Zimbru"-lui din primul tur preliminar al Ligii Europei. Doar ca nu stiu ce sa scriu despre elevii lui Ivan Tabanov. E o bucurie ca s-a calificat (Zimbru) in turul 2. Dar, in acelasi timp, e foarte trist de ce si cum s-a intimplat acest lucru. Oricum voi reveni la tema.

Acum vreau sa spun altceva. La sfirsitul lunii urmeaza sa mai mergem odata la urnele de vot pentru a alege un nou parlament. Cel vechi, ales pe 5 aprilie, nu le-a fost pe plac unora. Din acest motiv mai mergem odata la vot. Nu m-am bagat in politica, doar mi-am expus parerea pe acest blog despre unele evenimente. Ca tot am promis ca voi scrie si despre evenimentele din viata cotidiana. Numai ca am dat astazi de un articol semnat de Seva Ciornei. Cine este Seva Ciornei? Dupa mine - cel mai in voga ziarist de limba romana din Republica Moldova a vremurilor noastre. Mai bun nu-i. Eu n-am intilnit. Nici unul dintre Butnaru, nici un Tanase, si cu atit mai mult Saharneanu, care, of, tare departe e de ziaristica. In fine, este un omulean, care e capabil, si chiar o face (se ridica la nivelul lui Seva) - Viorel Mihail.

Deci, am gasit in "Saptamina" (am avut fericita ocazie sa muncesc la acest ziar timp de 7 ani) un articol, care se refera la alegeri. Vreau sa-l reproduc. Si o fac pe motiv ca tot ce a expus Seva in el - E ADEVAR. Cititi-l. Pentru multi e o lectie de scris in romana (si pentru mine la fel) si, o posibilitate de a invata a spune adevarul. Lectura placuta:

"Poporul e chemat din nou la urne si chemat din diferite parti cu la fel de diferite lozinci. Cum a fost chemat si inainte de 5 aprilie, dar ceva mai dur, cu materiale si interpretari mai proaspete in dotare. Si cu discutii despre fraudele electorale trecute si viitoare. Mai ca ti-ar veni sa scrii eterne. Pentru ca in fond procese electorale perfecte, impecabile n-au fost nici la noi, de la 1990 incoace, si daca ne amintim, bunaoara de renumararea manuala a voturilor din statul american Florida la niste alegeri prezidentiale dintre Bush jr si Gore, nici la case mai mari, mai aratoase si mai faloase sub aspectul existentei democratiei. Mai proaspat adaugat la clubul alegerilor contestate este Iranul, in care se deruleaza scenariul "Poporul nu este de acord cu electoratul". Cam tot Occidentul este de partea contestatarilor iranieni, care lupta, bineinteles, pentru libertate contra unui lider tiranic care a fraudat alegerile. Tiranic sau nu in plan intern, presedintele reales al Iranului este destul de teribilist in politica externa si in intentia de a se dota cu arma nucleara. Evident, dupa escapadele lui retorice pe la cele mai inalte tribune internationale, elita politica si opinia publica occidentala mai ca ar vrea ca el sa fie inlocuit cu un alt presedinte considerat aprioric mai prooccidental, ceea ce inseamna pentru vestici in mod automat si mai democratic si mai adept al drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Este curios ca in raport cu acelasi Iran iluzii daca nu similare, apoi cel putin comparabile, avusese acum vreo 30 de ani conducerea sovietica, salutind detronarea sahului cu speranta ca in schimbul monarhiei iraniene prietenoase cu URSS si totusi cam prooccidentale va veni socialismul care va fi un amic pina-n maduva oaselor al patriei lui Lenin. Cind colo, revolutia iraniana s-a dovedit a fi nu socialista, ci islamica, punind clerul in locul monarhului laic. Exemplele de mai tirziu, cind conducerea unui stat fiind calificata insuficient de democratica, era salutata, inlocuirea ei pe alte cai decit alegerile (acestea fiind calificate aprioric trucate) n-au dat roade mai dulci. In Irak, dupa un Saddam Hussein mai intii amic al Vestului, iar mai apoi tiran odios, n-a venit nimic mai bun decit o tara dezbinata si nu prea se vede cit de guvernabila. In Georgia autoritarismul evident este cu incapatinare numit democratie doar ca sa crape Rusia de ciuda. In Ucraina haosul politic e la el acasa, coalitiile politice schimbindu-se cu frecventa partenerilor in dansurile de salon de prin secolul XVIII.

Si la noi opozitia insista ca alegerile sint fraudate intotdeauna, indiferent de data scrutinului si de datele problemelor. Fixindu-se de aceasta idee, sint ignorate sau calificate drept false deciziile tuturor organelor care au ce au cu procesul electoral: Comisia Electorala Centrala, organele justitiei, Curtea Constitutionala. Daca mai punem la socoteala ca este contestata in corpore conducerea statului ca fiind completata din rindul partidului de guvernamint sau numita de acest partid, inseamna ca opozitia liberala nu recunoaste nici o autoritate in acest stat si o va recunoaste doar dupa ce va ajunge la putere. Nu punem la indoiala bunele intentii ale opozitiei. Dar dupa ce ea va forma organele statului, CEC, toate curtile justitiei si cea Constitutionala, din propriile rinduri - nu va fi cam acelasi model pe care-l contesta acum? Si, pe de alta parte, cultivindu-i electoratului sau nihilismul fata de tot ce tine de stat, nu exista pericolul ca dupa vreo doua-trei eventuale esecuri de management statal acelasi electorat nu-i va recunoaste nici pe ei, nici organele statului, nici Curtea Constitutionala ca fiind niste institutii de care trebuie sa se tina cont? Si cind te gindesti ca dupa 5 aprilie chiar si opinia observatorilor occidentali a fost in cel mai bun caz ironizata... Daca unele partide ii deprind pe oameni sa nu creada in institutiile statului, acestia ar putea "da de bine", nerecunoscindu-le ca atare, nici chiar cind vor fi formate de apologetii entuziasti ai democratiei luminoase. Cum zic aborigenii australieni, efectul bumerangului...".

Vsevolod CIORNEI

Комментариев нет: