Prietenii adevarati

Din start trebuie sa-mi cer scuze. Nu am postat materialul cu ketzbaya. Am avut motiv. Cel mai important dintre ele este, ca nu am avut chef. Eu stau acum la rascruce. Mai bine zis la un nou inceput de viata. Tre sa reusesc sa pun la punct niste lucruri, pe care le-am lasat balta. Din acest motiv nici nu am avut timp.

Dar. Acest "dar" imi place la nebunie. Cum imi plac perioadele astea grele, cind iti dai seama cine si ce costa in viata. Ce costa faptele, cuvintele, actiunile, privirea, comportamentul. Sint perioade cind iti dai seama cit de bine e ca s-a intimplat ce s-a intimplat. Chiar daca tu nu ai vrut asta si tii sa te reintorci acolo unde-ti era bine, comod si cald pe suflet.

Aceste perioade sint niste inceputuri. Eu ma bucur ca am reusit sa pastrez in mine sentimentul, pe care-l am in continuare fata de cineva. Nu l-am omorit prin vorbe urite, prin fapte neghioabe, prin decizii pripite. L-am pastrat si ma bucur enorm. Cine are sa inteleaga - o sa inteleaga. Sper.

Aceste perioade sint niste repere, care te fac sa pui capul in miscare, sa-ti dai seama cine si ce costa. Mai important e - cit costa in economia vietii tale. Niciodata nu am asteptat sa ma ajute cineva. Am vrut doar un cuvint - unul care te face sa gasesti singur iesirea din situatie. Acest cuvint a fost gasit de putini. Unitati, chiar asi spune. Lor le Multumesc si le zic: "Mergem mai departe impreuna". La ceilalti le zic: "Multumesc, sa va aduca viata numai bucurii. Durumurile noastre sint la rascruce, fiecare cu poteca lui. Poate ne mai vedem. Daca ve-ti intelege ca relatia e mai presus ca orice".

Si iata am ramas alaturi cu prieteni adevarati. Care, sint sigur, se vor scula la orice ora a noptii si vor veni sa ma ajute.

Mergem inainte.